Arhitectura Frantei

 

Tehnic vorbind, nu există o arhitectură numită Arhitectura Franceză, deşi nu totdeauna a fost aşa. Vechiul nume al arhitecturii Gotice a fost de Arhitectură Franceză (Opus Francigenum). Termenul de "Gotic" apare mai târziu ca o insultă stilistică şi a fost adoptat pe scară largă. Franţa nordică este leagănul a celor mai importante catedrale şi bazilici gotice, prima din acestea fiind Saint Denis Basilica (folosită ca necropolă regală): alte catedrale gotice importante sunt Notre-Dame de Chartres şi Notre-Dame d'Amiens. Regii erau încoronaţi într-o altă biserică gotică – Notre-Dame de Reims. În afară de biserici, arhitectura gotică fusese folosită pentru multe palate religioase, cel mai important fiind Palais des Papes din Avignon.

 

În timpul Evului Mediu, nobilii feudali au construit castele fortificate pentru a-şi marca puterea lor împotriva rivalilor. Când regele Philip II a luat Rouen de la regele John, de exemplu, el a demolat castelul ducal pentru a construi unul mai mare. Oraşe fortificate au fost deasemenea foarte obişnuite pentru acele vremuri, din păcate multe castele nu au rezistat trecerii timpului. De aceea castelul lui Richard Inimă de Leu Cateau-Gaillard a fost demolat, la fel şi Chateau de Lusignan. Câteva castele importante franceze care au rezistat sunt: Chinon, Chateau d,Angers, masivul Chateau de Vincennes şi aşa numitele castele Cathar.

Înaintea de apariţia acestei arhitecturi Franţa folosise arhitectura Romanesque ca de altfel multe ţări din Europa Vestică, cu excepţia peninsulei Iberice care a folosit arhitectura Maură. Câteva exemple de biserici cu arhitectură Romanesque sunt: Saint Sernin Basilica din Toulouse şi ruinele Abaţiei Cluniac distrusă în mare parte în timpul Revoluţiei şi războaielor Napoleonene.

 

Sfârşitul Războiului de 100 de ani a marcat o etapă importantă în evoluţia arhitecturii franceze. A fost perioada Renaşterii Franceze şi câţiva artişti din Italia şi Spania au fost invitaţi la curtea franceză: multe palate rezidenţiale, inspirate de arhitectura italiană, au fost construite în special pe Valea Loirei: Chateau de Chambord, Chateau de Chenonceau sau Chateau d,Amboise. După Renaştere şi sfârşitul Evului Mediu, arhitectura Barocă a luat locul celei Gotice. În Franţa, arhitectura Barocă a avut succes mai mare pe domeniile seculare decât pe cele religioase. Astfel Jules Hardouin Mansart se poate spune că a fost cel mai influent arhitect francez a stilului Baroc, cu faimosul său dom baroc Les Invalides. Cîteva dintre cele mai impresionante arhitecturi Baroce provinciale se găsesc în locuri care încă nu erau franţuzeşti ca Place Stanislas din Nancy. Latura arhitecturală militară a fost reprezentată de Vauban care a proiectat cele mai eficiente fortăreţe din Europa şi a devenit arhitect militar foarte influent.

 

După Revoluţie republicanii au favorizat Neoclasicismul deşi el a fost introdus în Franţa înaintea revoluţiei în clădiri ca Pantheonul Parizian sau Capitolul din Toulouse. Construit în timpul Imperiului Francez, Arcul de Triumf şi Sainte Marie-Madeleine reprezintă cel mai bine acest trend.

 

Sub Napoleon III a luat naştere un nou val de urbanism şi arhitectură. Dacă s-au construit câteva clădiri foarte extravagante ca Neo-Barocul Palais Garnier, planul urbanistic a fost foarte organizat şi riguros. De exemplu Baron Haussmann a reconstruit Parisul. Arhitectura asociată acestei perioade este numită Al Doilea Imperiu, termenul fiind luat de la Cel de al Doilea Imperiu Francez.Tot în această perioadă s-a dezvoltat în Europa un curent puternic, Reînvierea Gotică, în Franţa reprezentantul lui fiind Eugene Viollet-le-Duc. La sfârşitul sec. XIX, Gustave Eiffel a proiectat multe poduri (ca şi Viaductul Gabarit) şi rămâne unul din cei mai influenţi designeri de poduri, deşi el este cel mai bine cunoscut datorită Turnului Eiffel.

 

În sec. XX arhitectul elveţian Le Corbusier a proiectat câteva clădiri în Franţa. Arhitecţii francezi mai recenţi au combinat stilurile arhitecturale vechi cu cele noi. Piramida Louvre (La pyramide du Louvre) este un exemplu bun de arhitectură modernă adăugată unei clădiri vechi. Desigur cel mai greu de integrat în oraşele franceze sunt zgârie-norii. Cel mai mare district financiar al Franţei este La Defense, unde sunt ridicaţi câţiva zgârie nori. Alte clădiri masive care au fost o adevărată provocare pentru a fi integrate în mediul lor sunt podurile mari: un exemplu edificator este Viaductul Millan.
Printre arhitecţii francezi moderni celebri se află Jean Nouvel şi Paul Andreu.

© HartaEuropa.com                                                               HartaEuropa homepage