Geografia Frantei

 

În timp ce Franţa Metropolitană este situată în Europa de vest, Franţa mai are un număr de teritorii în America de Nord, Caraibe, America de Sud, în sudul oceanului Indian, oceanul Pacific şi Antarctica. Aceste teritorii au forme variate de guvernământ ce se întind de la departament de peste mări la colectivităţi de peste mări.

Franţa metropolitană acoperă o suprafaţă de 547.030 km² având cea mai mare suprafaţă dintre membrii UE şi puţin mai mare decât Spania.Franţa beneficiază de o gamă largă de peisaje, de la câmpii de coastă în nord şi vest, la lanţuri muntoase ale Alpilor în S-E şi Masivul Central în centru-sud şi Pirineii în S-V. La 4.807 m. deasupra nivelului mării, cel mai înalt punct din Europa Vestică, este Mont Blanc, situat în Alpi la graniţa dintre Franţa şi Italia.

Franţa metropolitană are deasemenea sisteme extensive de râuri ca Loire, Garonne, Seine (Sena) şi Rhone (Ron) care desparte Masivul Central de Alpi şi se varsă în Marea Mediterană la Camargue, cel mai jos punct din Franţa faţă de nivelul mării, 2 m..
Corsica este despărţită de coasta mediteraneană fiind o insulă.

Suprafaţa totală a Franţei, cu departamentele şi teritoriile de peste mări (excluzând ţinutul Adelie), este de 674.843 km², 0,45% din suprafaţa totală a Pământului.

Franţa metropolitană este situată între 41grade- 51 grade Nord, la marginea vestică a Europei, în zona temperată nordică. Nordul şi nord-vestul are o climă temperată, în timp ce o combinaţie de influenţe maritime, latitudine şi altitudine produc o climă variată în restul Franţei metropolitane. În S-E predomină o climă mediteraneană. În V. Clima este predominant oceanică cu multă ploaie, ierni blânde şi veri de la răcoroase la calde. În interior clima devine mai continentală cu veri foarte calde şi cu furtuni şi ierni mai reci şi mai puţină ploaie. Clima Alpilor şi a altor regiuni muntoase este îndeosebi alpină, cu peste 150 de zile cu temperaturi sub O grade şi zăpadă care durează până la 6 luni.

 

Împărţire administrativă

Franţa este împărţită în 26 regiuni administrative, din care 22 sunt în Franţa metropolitană (21 pe partea continentală a Franţei metropolitane şi una pe teritoriul comunităţii Corsica) şi 4 se află în regiunile de peste mări. Regiunile sunt la rândul lor împărţite în 100 de departamente care sunt numerotate (în general după alfabet). Acest număr este folosit în codurile poştale şi la plăcuţele de înmatriculare a mijloacelor de transport. Cele 100 de departamente sunt subdivizate în 341 de arondismente care, la rândul lor, sunt împărţite în 4.032 cantoane.Aceste cantoane sunt apoi împărţite în 36.680 de comune, care sunt municipalităţi avînd un Consiliu municipal ales. Mai există deasemenea 2.588 entităţi intercomunale grupând 33.414 din cele 36.680 comune. Trei comune, Paris, Lyon şi Marseille sunt subdivizate în 45 arondismente municipale.


Regiunile, departamentele şi comunele sunt cunoscute ca şi colectivităţi teritoriale, adică ele au adunări locale şi un executiv. Arondismentele şi cantoanele sunt mai degrabă diviziuni administrative. Până în 1940, arondismentele erau şi colectivităţi teritoriale cu o adunare aleasă dar regimul de la Vichy le-a suspendat şi au fost desfiinţate definitiv de a patra Republică în 1946. Istoriceşte, cantoanele au fost şi ele colectivităţi teritoriale cu adunări alese.


   Regiuni şi departamente metropolitane:

  • Alsace:   Bas-Rhin, Haut-Rhin
  • Aquitaine:   Dordogne, Gironde, Landes, Lot-et-Garonne, Pyrenees-Atlantiques
  • Auvergne :   Allier, Cantal, Haute-Loire, Puy-de-Dome
  • Basse-Normandie:   Calvados, Manche, Orne
  • Burgogne:   Cote-d’Or, Nievre, Saone-et-Loire, Yonne
  • Bretagne:   Cotes-D’ Armor, Finistere, Ille-et-Vilaine, Moebihan
  • Centre:   Cher, Eure-et-Loir, Indre, Indre-et-Loire, Loiret, Loir-et-Cher
  • Champagne-Ardenne:   Ardennes, Aube, Haute-Marne, Marne
  • Corsica:   Corse-du-Sud, Haute-Corse
  • Franche-Comte:   Doubs, Haute-Saone, Jura, Territoire de Belfort
  • Haute-Normandie:   Eure, Seine-Maritime
  • Ile-de-France:   Essonne, Hauts-de-Seine, Paris, Seine-et-Marne, Seine-Saint-Denis, Val-de-Marne, Val-d’Oise, Yvelines
  • Languedoc-Roussillon:   Aude, Gard, Herault, Lozere, Pyrenees-Orientales
  • Limousin:   Correze, Creuse, Haute-Vienne
  • Lorraine:   Meurthe-et-Moselle, Meuse, Moselle, Vosges
  • Midi-Pyrenees:   Ariege, Aveyron, Gers, Haute-Garonne, Hautes-Pyrenees, Lot, Tarn, Tarn et Garonne
  • Nord-Pas-de-Calais:   Nord, Pas-de-Calais
  • Pays de la Loire:   Loire-Atlantique, Maine-et-Loire, Mayenne, Sarthe, Vendee
  • Picardie:   Aisne, Oise, Somme
  • Poitou- Charentes:   Charente, Charente-Maritime, Deux-Sevres, Vienne
  • Provence-Alpes-Cote-d’Azur:   Alpes-de-Haute-Provence, Alpes Maritimes, Bouches-du-Rhone, Hautes-Alpes, Var, Vaucluse
  • Rhone-Alpes:   Ain, Ardeche, Drome, Haute-Savoise, Isere, Loire, Rhone, Savoie.

 

Regiuni, departamente, comune şi teritorii


Din cele 100 de departamente ale Franţei, patru (Guiana Franceză, Guadelupe, Martinica şi Reunion) se află în regiuni peste mări şi sunt simultan regiuni şi departamente de peste mări şi sunt parte integrală a Franţei (şi a Uniunii Europene) şi astfel se bucură de un statut similar cu cel al departamentelor metropolitane.


Pe lângă cele 26 de regiuni şi 100 de departamente, Republica Franceză are deasemenea comune pe alte continente: Polinezia Franceză, Mayotte, Saint Barthelemy, Saint Martin, Saint Pierre şi Miquelon, şi Wallis şi Futuna, o colectivitate sui generis Noua Caledonie, un teritoriu Ţinuturile franceze Sudice şi Antarctice şi o insulă în oceanul Pacific, insula Clipperton. Teritoriile şi comunele de peste ocean sunt parte a Republicii Franceze dar nu şi a UE şi nici a zonei ei fiscale. Teritoriile Pacifice continuă să folosească francul Pacific a cărui valoare este legată de cea a Euro. În contrast, cele 4 regiuni de peste ocean au folosit francul francez iar acum folosesc Euro.

© HartaEuropa.com                                                               HartaEuropa homepage